Dezmostenirea

Dezmoştenirea sau exheredarea este dispoziţia de ultimă voinţă prin care testatorul înlătură de la moştenire pe unul sau unii dintre moştenitorii legali , rude sau soţ supravieţuitor, în limitele îngăduite de lege. Moştenitorii rezervatari nu pot fi înlăturaţi de la moştenirea rezervei succesorale, la care au dreptul potrivit legii chiar împotriva voinţei lui de cujus; ei pot fi dezmoşteniţi numai de partea din succesiune care depăşeşte rezerva succesorală legală. Dezmostenirea poate fi directa , indirecta sau sanctiune .  Dezmoştenirea directă se face prin declaraţia expresă a voifiţei testatorului de a înlătura de la moştenire pe unul sau unii din moştenitorii legali. 

Nulitatea legatelor

        Nulitatea legatelor este supusă reglementării de drept comun a nulităţii actelor juridice, fiind nule legatele încheiate cu încălcarea normelor imperative , fie acestea onerative sau prohibitive,  ale legii privitoare la condiţiile esenţiale de validitate. Vor fi, deci, nule legatele făcute cu nerespectarea formei prevăzute de lege pentru testamentul în care sunt cuprinse, cele având un obiect ilicit ori o cauză ilicită sau imorală.  Vor fi anulabile legatele făcute sub imperiul unui viciu de consimţământ şi cele făcute cu încălcarea normelor legale privind capacitatea testatorului. Astazi , sunt considerate ca valabile legatele având ca obiect terenuri, dacă deschiderea succesiunii a avut loc ulterior abrogării legilor menţionate, chiar dacă testamentul a fost întocmit sub imperiul acestora, căci legatele - ca acte juridice mortis causa - sunt destinate a produce efecte numai la data decesului, aşa încât dacă la data deschiderii succesiuniiterenurile testate se află din nou în circuitul civil general ele îşi pot produce efecte . 

Notiunea de legat

      Legatul este o liberalitate, adică un act juridic unilateral, cu titlu gratuit şi pentru cauză de moarte, cuprins într-un testament, prin care testatorul desemnează una sau mai multe persoane , numite legatari , care, la decesul său, vor primi, după caz, întreg patrimoniul, o fracţiune din patrimoniu sau anumite bunuri determinate din patrimoniul aparţinând testatorului . Desemnarea sau nominalizarea legatarului  sau legatarilor trebuie făcută chiar în testament indiferent în care dintre formele de testament recunoscute de lege. Este nulă precizarea că numele legatarului a fost comunicat moştenitorilor legali, ca şi orice alte formule prin care legatarul nu ar fi desemnat şi determinat în chiar cuprinsul testamentului. 

Testamentul maritim

        Testamentul maritim poate fi întocmit în cursul unei călătorii pe mare, de către călători şi membrii echipajului; agent instrumentator este comandantul navei ori locţiitorul său, asistat de ofiţerul intendent şi doi martori. Se face ,sub sancţiunea nulităţii ,  în două exemplare originale, din care unul se va preda agentului diplomatic sau consular român din primul port în care ancorează vasul, spre a fi trimis unui birou notarial de la domiciliul testatorului .când vasul ancorează într-un port românesc, ambele exemplare se trimit, prin organul portuar, biroului notarial de la domiciliul testorului . 

Testamentele privilegiate . Testamentul militarilor

        Testamentele privilegiate sunt testamente autentificate în forme simplificate, atunci când întocmirea lor se face în anumite împrejurări deosebite. Testamentul militarilor face parte din aceasta categorie a testamentelor privilegiate  . Acesta poate fi folosit de către militarii şi cei asimilaţi lor, cât timp se află pe teritoriu străin, ori în misiune, ori prizonieri la inamic, ori în asediu într-un loc cu comunicaţiile întrerupte din cauza războiului.  Agentul instrumentator este comandantul unităţii sau un ofiţer superior, asistat de doi martori. Dacă militarul este bolnav sau rănit, agentul  instrumentator este medicul militar şef al spitalului, asistat de comandantul militar al spitalului.

Testamentul mistic

           Testamentul mistic este foarte puţin folosit în practică, singurul lui avantaj fiind acela de a putea asigura în mai mare măsură decât testamentul autentic,  secretul asupra dispoziţiilor de ultimă vointa , în timp ce dezavantajele lui le cumulează pe cele ale testamentului autentic si ale celui olograf. Poate fi scris de testator sau de orice altă persoană, dar trebuie să fie semnat de testator, hârtia sau plicul trebuie să fie “strânsă” şi sigilată, apoi prezentată şi predată unui judecător care îl “suprascrie”, întocmind pe hârtia strânsă ori pe plic un proces verbal pe care il semneaza acesta şi de testatorul ,  atestând prezentarea şi starea testamentului precum şi declaraţia testatorului că acela reprezintă ultima sa voinţă. După îndeplinirea - fără întreruperi - a tuturor acestor formalităţi, testamentul poate fi păstrat la judecătorie sau la testator .

. Testamentul autentic

       Este aşa testamentul făcut printr-un înscris autentificat de un notar public, potrivit dispoziţiilor legale. Prezintă avantajul faptului ca  poate fi folosit şi de neştiutorii de carte. Solemnitatea autentificării face mai dificilă influenţarea voinţei testatorului prin mijloace dolosive. Se asigură păstrarea şi conservarea unui exemplar în arhiva biroului notarial, facilitând astfel şi executarea lui. Dezavantajul coastă în faptul că întocmirea şi autentificarea lui necesită timp şi unele cheltuieli şi că nu asigură păstrarea secretului asupra conţinutului.