Dezmostenirea

Dezmoştenirea sau exheredarea este dispoziţia de ultimă voinţă prin care testatorul înlătură de la moştenire pe unul sau unii dintre moştenitorii legali , rude sau soţ supravieţuitor, în limitele îngăduite de lege. Moştenitorii rezervatari nu pot fi înlăturaţi de la moştenirea rezervei succesorale, la care au dreptul potrivit legii chiar împotriva voinţei lui de cujus; ei pot fi dezmoşteniţi numai de partea din succesiune care depăşeşte rezerva succesorală legală. Dezmostenirea poate fi directa , indirecta sau sanctiune .  Dezmoştenirea directă se face prin declaraţia expresă a voifiţei testatorului de a înlătura de la moştenire pe unul sau unii din moştenitorii legali. 

Nulitatea legatelor

        Nulitatea legatelor este supusă reglementării de drept comun a nulităţii actelor juridice, fiind nule legatele încheiate cu încălcarea normelor imperative , fie acestea onerative sau prohibitive,  ale legii privitoare la condiţiile esenţiale de validitate. Vor fi, deci, nule legatele făcute cu nerespectarea formei prevăzute de lege pentru testamentul în care sunt cuprinse, cele având un obiect ilicit ori o cauză ilicită sau imorală.  Vor fi anulabile legatele făcute sub imperiul unui viciu de consimţământ şi cele făcute cu încălcarea normelor legale privind capacitatea testatorului. Astazi , sunt considerate ca valabile legatele având ca obiect terenuri, dacă deschiderea succesiunii a avut loc ulterior abrogării legilor menţionate, chiar dacă testamentul a fost întocmit sub imperiul acestora, căci legatele - ca acte juridice mortis causa - sunt destinate a produce efecte numai la data decesului, aşa încât dacă la data deschiderii succesiuniiterenurile testate se află din nou în circuitul civil general ele îşi pot produce efecte . 

Notiunea de legat

      Legatul este o liberalitate, adică un act juridic unilateral, cu titlu gratuit şi pentru cauză de moarte, cuprins într-un testament, prin care testatorul desemnează una sau mai multe persoane , numite legatari , care, la decesul său, vor primi, după caz, întreg patrimoniul, o fracţiune din patrimoniu sau anumite bunuri determinate din patrimoniul aparţinând testatorului . Desemnarea sau nominalizarea legatarului  sau legatarilor trebuie făcută chiar în testament indiferent în care dintre formele de testament recunoscute de lege. Este nulă precizarea că numele legatarului a fost comunicat moştenitorilor legali, ca şi orice alte formule prin care legatarul nu ar fi desemnat şi determinat în chiar cuprinsul testamentului. 

Testamentul maritim

        Testamentul maritim poate fi întocmit în cursul unei călătorii pe mare, de către călători şi membrii echipajului; agent instrumentator este comandantul navei ori locţiitorul său, asistat de ofiţerul intendent şi doi martori. Se face ,sub sancţiunea nulităţii ,  în două exemplare originale, din care unul se va preda agentului diplomatic sau consular român din primul port în care ancorează vasul, spre a fi trimis unui birou notarial de la domiciliul testatorului .când vasul ancorează într-un port românesc, ambele exemplare se trimit, prin organul portuar, biroului notarial de la domiciliul testorului . 

Testamentele privilegiate . Testamentul militarilor

        Testamentele privilegiate sunt testamente autentificate în forme simplificate, atunci când întocmirea lor se face în anumite împrejurări deosebite. Testamentul militarilor face parte din aceasta categorie a testamentelor privilegiate  . Acesta poate fi folosit de către militarii şi cei asimilaţi lor, cât timp se află pe teritoriu străin, ori în misiune, ori prizonieri la inamic, ori în asediu într-un loc cu comunicaţiile întrerupte din cauza războiului.  Agentul instrumentator este comandantul unităţii sau un ofiţer superior, asistat de doi martori. Dacă militarul este bolnav sau rănit, agentul  instrumentator este medicul militar şef al spitalului, asistat de comandantul militar al spitalului.

Testamentul mistic

           Testamentul mistic este foarte puţin folosit în practică, singurul lui avantaj fiind acela de a putea asigura în mai mare măsură decât testamentul autentic,  secretul asupra dispoziţiilor de ultimă vointa , în timp ce dezavantajele lui le cumulează pe cele ale testamentului autentic si ale celui olograf. Poate fi scris de testator sau de orice altă persoană, dar trebuie să fie semnat de testator, hârtia sau plicul trebuie să fie “strânsă” şi sigilată, apoi prezentată şi predată unui judecător care îl “suprascrie”, întocmind pe hârtia strânsă ori pe plic un proces verbal pe care il semneaza acesta şi de testatorul ,  atestând prezentarea şi starea testamentului precum şi declaraţia testatorului că acela reprezintă ultima sa voinţă. După îndeplinirea - fără întreruperi - a tuturor acestor formalităţi, testamentul poate fi păstrat la judecătorie sau la testator .

. Testamentul autentic

       Este aşa testamentul făcut printr-un înscris autentificat de un notar public, potrivit dispoziţiilor legale. Prezintă avantajul faptului ca  poate fi folosit şi de neştiutorii de carte. Solemnitatea autentificării face mai dificilă influenţarea voinţei testatorului prin mijloace dolosive. Se asigură păstrarea şi conservarea unui exemplar în arhiva biroului notarial, facilitând astfel şi executarea lui. Dezavantajul coastă în faptul că întocmirea şi autentificarea lui necesită timp şi unele cheltuieli şi că nu asigură păstrarea secretului asupra conţinutului.

Testamentul olograf

      Acest testament este valabil doar atunci când este scris în întregime, datat şi subsemnat de mâna testatorului . Este un testament simplu, practic şi la îndemâna oricui, oricând şi fără cheltuieli. In schimb, poate fi uşor distrus  iar voinţa testatorului poate fi uşor influenţată în mod abuziv. Testamentul olograf trebuie scris în întregime de mâna testatorului (nu la maşinâ!), pe orice suport (hârtie, pânză, lemn, piatră, perete, etc.), cu orice instrument (creion, stilou, daltă, ruj de buze etc.), în orice limbă pe care testatorul o cunoaşte. El nu este valabil dacă a fost scris de un altul în locul sau în numele testatorului, dar este valabil dacă testatorul l-a scris cu mâna sa, chiar copiind o ciorna întocmită de altul, cu condiţia ca testatorul să fi fost conştient de semnificaţia actului. 

Legatele testamentare

          Conceput ca act juridic menit să asigure devoluţiunea bunurilor lăsate de de cujus potrivit voinţei sale, iar nu potrivit regulilor devoluţiunii succesorale legale , testamentul cuprinde, în primul rând, dispoziţii de ultimă voinţă privitoare la bunuri, adică legate . Conform reglementarilor codului civil roman ,  beneficiarul unui legat , chiar universal ,  nu este un moştenitor, prezumat de lege a fi continuator al persoanei defunctului, ci este un simplu legatar, un succesor la bunurile moştenirii. De aceea, legatarul nu răspunde de pasivul moştenirii decât cu bunurile pe care le dobândeşte şi nu se bucură de posesia de drept a moştenirii.

Caracterele juridice ale testamentului

      Testamentul este un act juridic, adică o manifestare de voinţă făcută anume în scopul de a produce efecte juridice şi, deci, ca expresie a voinţei testatorului, el trebuie să îndeplinească toate condiţiile de fond cerute de lege pentru validitatea oricărui act juridic, plus cele specifice pentru validitatea actelor cu titlu gratuit . Testamentul este de asemenea un act juridic unilateral, valabil prin exprimarea unei singure voinţe - aceea a testatorului - independent de orice manifestare a voinţei beneficiarului , este un act juridic personal, care nu poate fi încheiat prin reprezentare , este un act juridic solemn, voinţa testatorului trebuind să fie exprimată într-una din formele prevăzute de lege si nu in ultimul rand este un act juridic pentru cauză de moarte, căci, desi este valabil inca de la date inceheierii sale de catre testator , acesta incepe sa produca efecte numai la decesul acestuia . 

Notiunea de testament

        Testamentul se defineste ca fiind un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul încetării sale din viaţă, de tot sau o parte din avutul său . O definiţie mai cuprinzătoare a fost formulată în literatura juridică, arătându-se că faptul ca testamentul este acel act juridic unilateral, personal şi solemn, esenţialmente revocabil în timpul vieţii testatorului, prin care o persoană dispune de o parte sau de totalitatea bunurilor sale pentru timpul când va înceta din viaţă . In realitate, testamentul trebuie privit şi definit ca fiind doar o simplă formă,sau un tipar în care se îmbracă o pluralitate de acte juridice de sine-stătătoare, fiecare act având regimul său juridic  propriu şi distinct .

Clasa a IV-a de mostenitori legali

        Clasa colateralilor ordinari cuprinde pe unchii, mătuşele şi verii primari ai defunctului, fîe din căsătorie, fie din afara căsătoriei sau din înfierea cu efecte depline, precum şi pe fraţii şi surorile oricăruia dintre bunicii defunctului, adică toate rudele colaterale până la gradul IV inclusiv. Aceştia vin la moştenire în ordinea gradului de rudenie , astfel ca unchii şi mătuşile , rude de gradul III , inlatura de la moştenire pe verii primari, care sunt rude de gradul IV, iar între rudele de acelaşi grad moştenirea se împarte în mod egal . Colateralii ordinari pot veni la moştenire numai în nume propriu , căci reprezentarea succesorală nu este admisă decât în folosul descendenţilor din fraţi/surori, nu şi al descendenţilor din alte rude colaterale şi ei nu sunt nici rezervatari, nici sezinari. 

Clasa a III-a de mostenitori legali

       Clasa ascendenţilor ordinari, cuprinde pe bunicii, străbunicii şi stră-străbunicii defunctului, indiferent dacă filiaţia între ei este din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopţie . Fireşte, ascendenţii ordinari vin la moştenire numai dacă defunctul nu are rude din clasele a I-a şi a Il-a de moştenitori sau dacă toate rudele din aceste clase sunt înlăturate de la moştenire, ca nedemni, sau sunt renunţători, ori au fost exheredaţi, dacă nu au calitatea de moştenitori rezervatari . Ascendenţii ordinari vin la moştenire în ordinea gradului de rudenie , bunicii înlăturând de la moştenire pe străbunici, iar aceştia pe stră-străbunici           , iar cei de acelaşi grad dobândesc părţi egale din moştenire, în functie de numărul lor, indiferent de linia de rudenie prin moştenire în ordinea gradului de rudenie  , bunicii inlaturand de la moştenire pe străbunici, iar aceştia pe stră-străbunici  . 

Colateralii privilegiati

      Colateralii privilegiaţi sunt fraţii şi surorile defunctului din căsătorie  sau din căsătorii diferite din afara căsătoriei şi din infiere, precum şi descendenţii din fraţi şi surori, care vin la moştenire prin reprezentare când părintele lor îndreptăţit la moştenire - frate cu defunctul -este predecedat . Când vin la moştenire singuri, fraţii şi surorile culeg întreaga moştenire.Când vin în concurs cu ascendenţii privilegiaţi, fraţii şi surorile primesc trei sferturi sau jumatate din moştenire, după cum sunt concuraţi de un singur ascendent privilegiat ori de doi sau mai mulţi . 

Clasa a II-a de mostenitori legali

    

         Această clasă cuprinde, laolaltă, pe ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi ai defunctului, care vin la moştenire în lipsa descendenţilor, fie singuri, fie în concurs cu soţul supravieţuitor.  Ascendenţii privilegiaţi sunt părinţii, adică mama defunctului şi tatăl lui din căsătorie. De-a lungul timpului , in doctrina de specialitate au existat controverse privind dreptul la mostenire al tatalui din afara casatoriei , dar se consideră în general că şi tatăl din afara căsătoriei, dacă paternitatea este legal stabilită ,prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească ,  are dreptul la moştenirea copilului său . 

Clasa descendentilor sau clasa I a mostenitorilor legali

     Aceasta clasa este alcatuita din copiii defunctului si descendentii lor , nefacandu-se discriminare in functie de sex , sau de faptul ca provin din aceeasi casatorie sau din casatorii diferite , fie din afara casatoriei , dar cu filiatia legal stabilita sau din adoptie sau infiere . Descendentii inlatura astfel de la mostenire pe oricare dintre mostenitorii din clasele urmatoare , care nu pot niciodata veni in concurs cu acestia . Astfel ca , dacă vin singuri la mostenire , descendentii dobandesc intreaga mostenire  , pe care , in situatia in care sunt rude de acelasi grad , o impart intre ei in parti absolut egale . Acestia pot veni la mostenire fie in nume propriu , fie prin reprezentare succesorala . 

Reprezentarea succesorala

   Reprezentarea succesorală este procedeul tehnic-juridic prin care un moştenitor de grad mai îndepărtat urcă în locul şi gradul ascendentului său (care a predecedat deschiderii succesiunii), pentru a culege partea de moştenire care s-ar fi cuvenit ascendentului lor, dacă acesta ar mai fi fost în viaţă . Spre exemplificare , la mostenirea unei persoane decedate , care in prealabil daduse nastere la 3 copii , vine la mostenire fiul sau , iar in locul fiilor al doilea si al treilea vin la mostenire fiii acestora , adica nepotii defunctului , care ii reprezinta pe fiul al doilea , respectiv fiul al treilea , culegand impreuna partea de mostenirea pe care ar fii primit-o ceilalti doi fii ai defunctului daca ar mai fii forst in viata la deschiderea mostenirii . 

Notiunea de rudenie

      Rudenia este legătura de sânge bazată pe descendenta unei persoane dintr-o altă persoană , si aici avem cazul de rudenie în linie dreaptă sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun  , rudenie în linie colaterală. Pentru a nu chema la moştenire deodată toate rudele defunctului, legea le împarte în patru clase de moştenitori, fiecare clasă având prioritate faţă de clasele următoare, pe care le înlătură de la moştenire. La rândul ei rudenia în linie dreaptă poate fi ascendentă și descendent . Rudenia ascendentă este aceea care face legătura dintre o persoană și cei din care coboară spre exemplu, copil din părinți, bunici, sau străbunici. Rudenia descendentă creează legătura dintre o persoană și cei care coboară din ea , de exemplu, părinți-copil, nepot de copil.

Gradul de rudenie

      Gradul de rudenie este distanţa dintre rude, măsurată prin numărul naşterilor intervenite între rudele în linie dreaptă si anume : tatăl şi fiul sunt rude de gradul I, bunicul şi nepotul de gradul II  sau prin însumarea numărului de naşteri intervenite de la ascendentul comun la fiecare din rudele colaterale despre care este vorba fraţii sunt rude de gradul II, unchiul şi nepotul de gradul III,  iar verii primari de gradul al IV-lea . Potrivit reglementarilor Codului civil român , in funcție de gradele de rudenie si clasele de mostenitori , pot moșteni doar rudele pana la gradul al IV-lea inclusiv . 

Persoanele incapabile de a mosteni

       Ca orice exceptii existente in ramurile dreptului, si in cazul mostenirii exista exceptii privind persoane care nu pot intra in posesia mostenirii . Astfel, sunt lipsite de capacitate succesroala Persoanele predecedate ,adica cele care au murit înaintea deschiderii succesiunii, precum şi persoanele juridice desfiinţate care nu mai aveau fiinţă legală la data deschiderii succesiunii , persoanele fizice încă neconcepute la data deschiderii succesiunii ,adică cele născute la mai mult de 300 zile după moartea lui de cujus, precum şi persoanele juridice care nu aveau încă fiinţă legală la data deschiderii succesiunii , si nu in ultimul rand comorienţii , adica persoanele decedate în aceeaşi împrejurare, fără a se putea stabili că vreuna ar fi supravieţuit celeilalte, persoane pe care legea le prezumă a fi murit deodată, astfel încât nici una nu o va putea moşteni pe cealaltă . 

Locul deschiderii mostenirii

Locul deschiderii moştenirii este ultimul domiciliu fie voluntar sau legal al defunctului , indiferent dacă a decedat la domiciliu, la spital sau în altă parte, dovada domiciliului facându-se  cu actul de identitate sau, la nevoie, chiar cu alte mijloace admise de lege. Dacă de cujus nu avea domiciliul în ţară, moştenirea se consideră deschisă la locul unde se află, în ţară, cele mai importante bunuri ale moştenirii . Dacă ultimul domiciliu nu poate fi cunoscut ,  moştenirea se deschide la locul situării bunurilor mai importante lăsate în ţară,dupa unii autori de opera de specialitate ,  iar după alţii  aceasta se deschide la locul unde s-a înregistrat naşterea defunctului.

Data deschiderii succesiunii

      Data deschiderii succesiunii este clipa moiţii lui de cujus, dovedită, după caz, cu certificatul de deces sau cu hotărârea declarativă de moarte, acte care, în această privinţă, fac deplina dovadă, până la proba contrară, putând fi combătute (sau completate, de pildă cu ora sau minutul morţii) prin orice mijloc de probă. Dacă mai multe persoane au decedat in aceeaşi împrejurare, fără a se putea stabili că una a supravieţuit celeilalte.Unul din motivele care trezesc interesul stabilirii cat mai exacte a datei deschiderii moştenirii constă în faptul că, în funcţie de această dată  se determină capacitatea de a moşteni pe de cujus şi vocatia succesorală, precum şi compunerea şi valoarea masei succesorale, adica a totalitatii bunurilor care fac obiectul mostenirii . 

Caracterele juridice ale mostenirii

       Mostenirea, intrand in posesia mostenitorilor doar dupa decesul celui care o lasa , arata si primul caracter juridic al acesteia, si anume acela ca aceasta este doar pentru cauza de moarte deoarece , cum am spus si mai sus putin, produce efecte doar dupa moarte persoanei fizice . Aceaste este de asemenea universală, căci priveşte totalitatea drepturilor şi obligaţiilor care au aparţinut defunctului , dică întregul său patrimoniu, privit ca universalitate. Ea este si unitară, căci ,în principiu , aceasta este guvernată de aceleaşi norme, fără distincţie după natura sau originea bunurilor care sunt lasate spre succesiune . 

Felurile mostenirii

       Potrivit reglementarilor din Codul civil, poate exista prin lege sau dupa vointa omului prin testament . Aşadar, în funcţie de caracterul şi conţinutul normelor după care se determină vocaţia succesorală şi se face transmisiunea patrimoniului, moştenirea poate legală , atunci când defunctul n-a lăsat testament, iar moştenirea se transmite, în ordinea şi în cotele-părţi stabilite de lege, către persoanele desemnate de aceasta ca moştenitori si mai poate fi testamentară  in cazul in care moştenirea se transmite, în temeiul voinţei testatorului si care este exprimată în cuprinsul unui act juridic unilateral de ultimă voinţă, numit testament , către persoanele desemnate de el ca legatari sau mostenitori. 

Notiunea de mostenire sau succesiune

     Moştenirea sau succesiunea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane fizice în viaţă ori către una sau mai multe persoane juridice în fiinţă, ori statului). Acelaşi termen ,de moştenire, succesiune, sau ereditate este folosit şi pentru a desemna însuşi patrimoniul defunctului, care se transmite pe cauza de moarte moştenitorilor, adică masa succesorală lăsată de defunct succesorilor săi legali sau testamentari.Persoana decedată (defunctul) este desemnată, adesea, prin cuvintele de cujus ,o expresie care provine din latinescult "is de cujus succesione agitur" si care inseamna cel despre a cărui succesiune sau mostenire este vorba. Persoanele care dobândesc patrimoniul lui de cujus sunt moştenitori sau succesori sau erezi, iar în cazul moştenirii testamentare, acestia poarta denumirea de legatari.